| Am vrut sa traiesc. Nu am renuntat nici pentru o clipa la ceea ce ne-am dorit. Astfel boala s-a retras printr-un tratament intensiv urmat 7 luni de zile (fara transplant de maduva osoasa). Noi ne-am casatorit, ne-am asezat la casa noastra si ne-am considerat niste invingatori. Viata era frumoasa si eram foarte fericiti.
Ne mai doream doar un singur lucru: ca iubirea noastra sa fie binecuvantata cu un copil. Dar tocmai cand ne faceam planuri sa devenim parinti, am fost din nou loviti de soarta.
Dupa doar 3 luni de la intreruperea unui tratament de 3 ani, timp in care am putut avea o viata cat decat normala, BOALA s-a intors, intro forma si mai agresiva decat prima oara. Medicii care m-au tratat inainte, lupta acum pentru vindecarea mea alaturi, spunand ca nu ne-am epuizat nici pe departe toate sansele.
Acum sunt in clinica din Italia iar sotia mea este alaturi de mine in fiecare clipa.
Luptam impreuna, pentru ca am mai invins odata. De ce nu am putea-o face din nou? Am de ce sa traiesc si vreau sa traiesc. Motivatia pentru viata este Noémi, sotia mea mea care mi-a fost alaturi de la bun inceput la bine si la rau.
Stiu, ca prietenii vechi care m-au sustinut odata, o vor face din nou. Stiu, ca prieteni noi la fel o sa mi se alature si ca nu voi fi singur in lupta mea.
Acum am nevoie de voi toti. De gandurile voastre bune, de rugaciunile voastre, de ajutorul vostru financiar. La mijlocul acestui an se preconizeaza transplantul de maduva osoasa si deja se cauta un donator compatibil, insa suma necesara transplantului de maduva este mult peste posibilitatile noastre financiare. Contez pe ajutorul vostru. Stiind ca imi sunteti alaturi, sunt sigur ca voi invinge, impreuna vom invinge din nou.
Sustineti-ma si Voi!
Va multumesc,
Costi
|
